Doar copii..

Doar copii.. intr-o lume atât de sumbră,
Doar copii.. care traiesc in umbră,
Doar copii.. care nu-ncetează să viseze,
Doar copii.. care pe-ale lor şanse nu vor să le rateze.

Visează.. la o viaţă mai bună,
Visează.. la o reală minciună.
Visează.. la prieteni pe viaţă,
Visează.. la o lume mareaţă.

Sunt capabili de multă iubire,
Incapabili de vreo rănire.
Sunt înţeleşi doar de ei,
Neînteleşi de restu’ lumii !

Doar o amintire..

Stau în pat, n-am chef de nimic,
Stau şi mă gândesc ca un pustnic..
Mă gândesc la viaţa mea,
Ce să mai fac eu cu ea.
Lacrimile curg .. ca sângele în vene,
Se scurg, se trec ..ca orice amintire.
Viaţa nu-i un vis, nici o iluzie,
Ea e pur şi simplu, o confuzie.
M-am băgat în ea ca şi cuţitu-n venă
Într-o zi deloc senină.
Când am realizat ca orice faptă
În inimă rămane trecută..
Am visat
Că de viaţă m-am săturat.
Asta am decis
Ş-apoi m-am sinucis.

Un emo-şi taie venele pentru ca noi îi tăiem cu cuvintele.
Ei suferă-n tăcere,
Fără cuvântare.
De ei noi râdem,
Da’ nu-i înţelegem.
Vedem viaţa în umbră, suntem sceptici,
În timp ce ei sunt realitici.
Viaţa lor e o furtună continuă şi-ntunecoasă..
Toate trăirile în minte şi le lasă
Ca o amintire ramasă neştearsă.
Văd o poză veche, nu o uită o viaţă,
‘’În iad o iau cu mine, ultima lacrimă mareaţă !
Însa la întâlnirea cu dracu’ eu n-am venit..
Nu-s eu, eu n-am murit !’’