marți, 7 aprilie 2015

Greșeli.

       Fiecare om a făcut lucruri pe care le regretă și ar da orice să dea timpul înapoi pentru a acționa altfel. Problema este că nu putem face asta. Ar fi mult prea simplu. De cele mai multe ori nu învățăm nimic din greșelile noastre și nu numai că nu învățăm, ci le repetăm cu prima ocazie. Motivul este unul simplu: suntem oameni. Sunt momente când suntem conștienți că faptele noastre pot avea urmări negative, însă nu ne pasă. Iar apoi regretăm. "Cum am putut să fac asta? Ce prost/ă sunt!" Alegem ce e mai rău pentru noi doar pentru că ne dorim prea mult un lucru și "tentația" e prea mare. Greșelile, sau cel puțin majoritatea lor, sunt foarte greu de reparat.. E de ajuns o secundă pentru a lua o decizie care ne va schimba radical viața și vom încerca mereu să o reparăm, dar va fi în zadar. Cel mai important este să ne gândim bine înainte să facem sau să spunem ceva. 

joi, 17 aprilie 2014

Another life .

    Cand privesc in trecut , pare ca a trecut atat de repede perioada aia in care faceam totul fara un scop anume si nu traiam cu adevarat , ci doar existam . Poate ca nu stiam ce vreau de la viata si nici acum nu stiu , dar stii tu ? Dragostea chiar schimba oamenii .
     O zi si chiar o viata poate fi mult mai frumoasa cand ai pe cineva sa te faca sa zambesti cu un mesaj dragut de “Buna dimineata !” sau de “Noapte buna !” , care sa te incurajeze atunci cand nu ai incredere in tine , care sa iti accepte copilariile , care sa te protejeze , care sa fie mereu alaturi de tine si sa te iubeasca neconditionat . Cand ai persoana potrivita langa tine desi lucrurile nu iti ies asa cum iti doresti , dezamagirea nu e atat de mare pentru ca stii ca mereu va fi cineva acolo pentru tine . Desi ai o zi grea , trece mult mai usor timpul gandindu-te ca la finalul ei vei vorbi sau vei petrece timp cu persoana iubita .

    Ei bine , de cand te-am cunoscut viata mea e fericita si perfecta . Esti tot ceea ce imi doresc . Te iubesc !

vineri, 6 septembrie 2013

Șoapte.

         Deschid ușor ușă. Nu vreau să te trezesc. Te privesc cum dormi. Ești atât de frumos .. Razele care pătrund timid prin fereastră în această dimineață însorită îți mângâie trupul învelit pe jumătate de plapumă. Totul mi se pare un vis. Tu, băiatul perfect la care am visat mereu, ești acum al meu. Zâmbesc când îmi amintesc cum a început totul .. 
 - Bună dimineață, iubita. De când stai acolo ?      
   Ne jucăm fericiți în apă, stropindu-ne reciproc. Ne-am apropiat. M-ai sărutat. 
- Hei. La ce te gândești ?      
   Nu mi-a trecut prin cap că o vei face vreodată. Deși îmi doream nespus. Ahh, dacă ai ști .. Mereu te-am vrut lângă mine. 
- Mă auzi ?     
  Atunci mi-am dat seama că vorbeai cu mine, te trezisei, iar eu .. Ei bine, eu mă gândeam la toate acele momente frumoase pe care le-aș retrăi iar și iar. 
- Neața, baby. Scuze. Nu am vrut să te trezesc. 
- Draga mea, nu ai de ce să îți ceri scuze. Am dormit destul.        
  Îți sărut ușor buzele catifelate. Ești așa dulce. Toate astea se întâmplă sau visez eu ? Nu, sunt sigură. Ești real, la fel ca dragostea noastră. 
- Mă duc să fumez o țigară. 
- Bine, iubita. Mă îmbrac și vin și eu imediat.       
  Îmi iau papucii de casă cei roz și pufoși pentru că știu că nu suporți rozul.. Ești așa simpatic când te enervezi. Dar nu, tu nu te enervezi niciodată. Nu din cauza mea.     
  Deschid geamul ca să intre aerul proaspăt al dimineții. E frig, dar îmi place. Nu mai îmi e somn.      
  Mă așez pe scaun. Bun, acum să îmi aprind țigara. Stai ! Unde sunt țigările ? Le-am uitat în buzunar ? Le-am pierdut ? Ah, da. Erau pe canapea.    
  Iau țigara, o duc la buze, dar constat că ai aceeași brichetă care e mereu atât de greu de aprins pentru mine. Sunt prea fragilă. La naiba ! Ai râde dacă m-ai vedea. 
- Hihihi. Iar nu poți să aprinzi bricheta ? 
- Da .. M-ai prins.
- Stai să te ajut. 
- Mulțumesc, dragul meu..     
  Trag fumul în piept .. De ce m-ai ales pe mine, o copilă naivă care nu știe nimic despre viață, despre relații ? Îți plăceau fetele mature. Chiar tu mi-ai zis-o. Ce s-a schimbat ?    
  Suflu și privesc fumul care formează tot felul de forme, până dispare încetul cu încetul. Tu te-ai schimbat. Poate ai realizat că veselia, inocența și bunătatea mea, asta înafara faptului că mereu ne-am înțeles atât de bine, te pot face să mă iubești. 
- Ce e cu tine azi ?    
  Dar mi-e frică să sufăr. Nu vreau să sufăr, nu vreau, nu vreau. Sting țigara. 
- Cu mine ? Nimic. De ce spui asta ?     
  E prea devreme să mă gândesc la asta. Suntem de puțin timp împreună .. 
- Ești așa de visătoare, absentă. Nu asculți ce-ți zic.    
  Și totuși .. M-am atașat de tine, țin la tine. Nu vreau să te pierd. 
- Ba da. Eu ..    
  Vreau să fim împreună mult timp și să fim foarte, foarte fericiți. Mereu ce e frumos se termină repede. Nu, nu, nu ! Nu și de data asta. 
- Shhht. Nu spune nimic. Te înțeleg.
- Sper. 
- Chiar te înțeleg. Nu e nevoie să îmi explici.    
  Nu aș putea să îți explic. Mereu îmi fac griji atunci când nu e cazul. Mereu sunt pesimistă. Sau realistă. Sau ambele. Nu sunt ca tine. Dar o să fie bine. O să fim fericiți. 
- O să fie bine. 
- Ce ai spus ? 
- Am spus că o să fie bine, micuțo. 
- Mereu îmi citești gândurile ..
                                                                      .. pentru M. 

miercuri, 26 iunie 2013

Timpul trece.

       Recitind articolele scrise acum mult timp, am realizat cât de repede a trecut timpul şi cât de diferite sunt acum multe lucruri.. Uneori am impresia că toţi ceilalţi s-au schimbat, dar că eu am rămas aceeşi. Poate că în minte mea, prefer să fiu tot un copilul care credea că le ştie pe toate, dar totuşi nu ştia nimic. Citesc.. şi zâmbesc. Mă amuză cum puteam să cred că ştiu ce e iubirea şi maturitatea la 12 ani, cum aveam impresia că mulţi îmi erau prieteni, deşi practic nu aveam nimic în comun cu ei. Totodată, nu pot să cred cât de nemulţumită eram de tot, cum nu apreciam ceea ce aveam, cum vedeam numai ceea ce era rău.. Acum, nu s-au schimbat multe. Poate doar faptul că acum accept lucrurile aşa cum sunt şi sunt conştientă că nu pot schimba răutatea, falsitatea, ipocrizia oamenilor. În fond, am rămas tot un copil.. Poate un copil care ştie multe, care ştie ce e bine, dar totuşi mereu alege calea greşită.
           S-au schimbat atâtea şi vor continua să se schimbe o dată cu trecerea anilor, atât în ceea ce mă priveşte pe mine, cât şi pe cei din jurul meu. Rămân totuşi amintirile pe care nimeni nu le poate şterge.

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Schimbări.


        Aproape un an de cand am scris ultima data.. In mod normal, stai si te gandesti ''Hm.. Un an e destul timp''. Darrr, cand stau eu si ma gandesc, realizez ca a fost un an care a trecut repede, poate mult prea repede pentru a avea timpul necesar sa analizez lucrurile ce s-au intamplat.. intampla in viata mea. Uneori au fost prea multe. Prea multe persoane noi, prea multe cerinte, prea multe lucruri care ma depaseau. De atatea ori am luat decizii gresite, de atatea ori am fost, din nou !, mult prea buna. Stiu ca de atatea ori puteam actiona mai bine, dar cu toate astea nu am facut-o si nu pot da timpul inapoi.

         Singurul lucru cert e ca s-au schimbat multe lucruri. O data cu inceperea liceului, mai ales,  am ''intrat'' intr-o lume noua, cu oameni diferiti de cei ce ii stiam. Iar mare parte din vechii mei prieteni nu mai fac parte din viata mea. E ciudat, stii.. Sa ai atatea amintiri cu niste oameni pe care ii stii de ani de zile, dar sa nu mai insemne nimic pentru tine. Sa treci pe langa ei pe strada, sa iti vina atatea in minte, dar sa nu poti spune un ''Buna.'', nu din rautate.. ori ca s-a intamplat ceva, ci pentru simplul fapt ca fiecare are o alta viata din care celalalt nu mai face parte. Si e ciudat sa realizez ca desi s-au schimbat multe in viata mea, am ramas aproape la fel, iar altii care au aceeasi viata nu mai sunt cei pe care ii stiam si cu care ma intelegeam. Doare.. Sa vezi persoanele pe care le-ai ajutat cum te ranesc fara sa le pese de tot ce ai facut pentru ei si fara ca macar sa aiba un motiv anume. Diferenta e ca acum nu mai tac. Nu ma mai las calcata in picioare de persoane care nu merita nici macar atentia mea. Esti bun, sunt buna. Te porti frumos, ma port frumos. Nu te iei de mine, nu ma iau de tine. 

         In incheiere, vreau sa va spun sa profitati de orice moment si sa faceti ceea ce simtiti pentru ca nimic nu se intampla de doua ori ! :)

duminică, 5 februarie 2012

Singurătate.


   Ştii acel sentiment că nu e nimeni lângă tine, să te ajute, să-ţi dea un sfat, să-ţi fie alături?.. Aşa mă simt eu. Singură, atât de singură. Un sentiment care trece, o dată cu veselia, dar apoi revine, iar şi iar. E ciudat să te simţi diferit de ceilalţi.. Să realizezi că nu ai ce vorbi nici cu 1 din 10 persoane. Dar apoi intervine obişnuinţa. Îţi zici ‘Asta e !’şi mergi mai departe. Dar nu încetezi să speri că undeva, există o persoană care îţi va fi prieten necondiţionat, sau suflet pereche. Şi speri, speri, speri.. 

duminică, 1 ianuarie 2012

Trecut. Prezent. Viitor.


      Au fost clipe. Frumoase, mai puţin frumoase, deloc frumoase. Dar totuşi amintiri. Unele pe care vrei să le uiţi, dar nu poţi, altele pe care nu le vei uita niciodată. Lucruri pe care regreţi că nu le-ai făcut şi lucruri pe care regreţi că le-ai făcut. Dar nu mai poţi schimba nimic. Trecutul e trecut.
      Sunt în continuare clipe. Pe care le trăieşti. De care te bucuri, sau nu.

      Şi vor fi în continuare. Atâtea momente..

      Alt an. Alte întâmplări, sentimente, dorinţe. Alt capitol.

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Diferenţe.

A fost acum 1 an. Au fost multe. Acum e bine. Poate prea bine. Regrete. Multe. Gânduri. Putea fi altfel. Timpul nu poate fi dat înapoi. Iertare? Sau ură? Nu ştiu. Pot afla. Dar nu vreau. Mi-e frică. A trecut. Nu s-a rezolvat. Nu contează. Vreau să ştiu. Dar e mai bine să nu. Ce se va întâmpla? Ţine de viitor.

vineri, 7 octombrie 2011

Păreri.


          De acum vreo 2 ani, si pana acum, am cunoscut multe persoane pe internet, atat prieteni ai prietenilor mei, cat si persoane din alte orase. Am ajuns sa tin la unii dintre ei, ce-i drept, atunci fiind o persoana naiva, care credea ca oamenii sunt asa cum par. Gandeam ca ei sunt prietenii pe care mi-as fi dorit sa-i am in realitate, dar cand ma gandesc acum, putini sunt genul cu care as fi prietena, daca i-as cunoaste mai bine. Dar, cum se spune, din greseli se invata, in cazul acesta, din experiente. In prezent, pot spune ca nu mai am incredere nici in persoane pe care le stiu de 7-8 ani, apai in unii pe care ii stiu de pe net de 6 luni. 

         M-am gandit sa scriu acest articol pentru a va spune si voua ca persoanele care te cunosc doar pe internet, isi pot face o parere total diferita de realitate. Dar, cu toate acestea, in prezent, nu regret ca am cunoscut anumite persoane pe internet, pentru ca am invatat multe lucruri. In primul rand, ca nu poti niciodata sa stii daca persoana respectiva este la fel ca in realitate, deci poti alege sa o crezi, sau nu, de cele mai multe ori alegand prima varianta, vei ajunge sa realizezi ca te-ai inselat. Iar in al doilea rand, ca poti ajunge sa te subaprecizezi, crezand ca persoanele acelea au dreptate, atunci cand au o parere proasta despre tine.

         Mda, aceasta a fost cazul meu, ceea ce nu inseamna ca mereu e la fel, dar stii.. E atat de ciudat ca parerea unor persoane care nu te cunosc in realitate, sa fie atat opusa de cea a unor persoane care te stiu de ani buni. Sa nu stii cine are dreptate, sau uneori sa crezi ca adevarul e undeva la mijloc, cum cred eu. Dar indiferent de ce este, si va fi, eu nu regret nimic si sunt multumita de ceea ce sunt ! Take care !:)

duminică, 7 august 2011

Acceptare .


       Am realizat că singurul mod de a merge mai departe este de a accepta trecutul . Dacă cândva , pot spune că trăiam cu umbra trecutului , acum , am învăţat că tot răul e spre bine , şi că întâmplările neplăcute fac parte din viaţa oricui :) . Adevărul este că e greu , insă , în viaţă nimic nu e uşor ! Uneori , e greu să asculţi o melodie care se potriveşte unei întâmplări din viaţa ta , fără să-ţi dea lacrimile . Am crezut că nu voi mai putea trăi fără să-mi amintesc unele lucruri şi să regret , dar încet , încet , am trecut peste . Acum , cred că nimic din viaţa mea nu a fost în zadar . Au fost lucruri , care la momentul respective m-au durut , dar cu timpul m-au ajutat . M-au făcut să realizez unele lucruri , să mă maturizez .
      Nu pot spune că m-am ferit vreodată de suferinţă , ci mai degraba , fără să vreau , de multe ori mi-am făcut rău singură . Nu mă consider o persoana realistă , însă , în comparaţie cu alţii , mă consider destul de matură . Aş putea spune că sunt o persoană bună cu ceilalţi uneori , dar alteori mai indiferentă şi mai rece .
      Ca şi încheiere , aş vrea să vă spun că singurul lucru cert este că viaţa e grea , şi doar fiind o persoană puternică poţi trece peste toate ! Take care ! 


joi, 4 august 2011

Prietenie .


Cândva , am fost
Doar un copil fără rost
Care sufera-n tăcere ,
Aşteptând altă trădare .
Lacrimi , indiferenţă , suferinţă ..
Am avut doar o dorinţă :
Să-i am alături pe ei !
Pe ei .. Prietenii mei !
Ei nu m-au lăsat ,
Cu toate că m-am schimbat .
Dar ştiu c-a meritat ,
Cu toate că celorlalţi nu le-a păsat .
De mine ei au uitat ..
Să mă tradeze n-au ezitat .
Doar voi mi-aţi rămas .
M-aţi îndrumat la orice pas .
M-aţi înţeles , m-aţi iubit ,
Niciodată nu m-aţi părăsit !
Sunt atât de fericită
Să ştiu că vă iubesc şi sunt iubită !
Mereu . Pentru că o prietenie trece şi prin foc !
-Această poezie este compusă de mine , în urmă cu vreun an pentru persoanele care au rămas alături de mine şi nu m-au trădat , care , ce-i drept sunt destul de puţine .